La ora decontului: ROMÂNIA ANALFABETĂ

Și era digitalizării 

Cu puțin timp în urmă, pe plan editorial , s-a amorsat un scandal. Fără a căuta dreptatea, nedreptatea  și părtinirea, ne mulțumim a ne uita, doar, la cifrele invocate.  Și cifrele sunt dezastruoase. 

Partea bună a părții rele, dacă există vreo parte bună, cumva, este că nu suntem cu toții complet analfabeți. Am citat, pe mai departe, din scrisoarea de răspuns a Humanitas în litigiul care se contura:

• 42% dintre români, 42% dintre noi așadar, sunt analfabeți funcțional, conform rezultatelor PISA din 2023, iar cele mai recente date ale Institutului Național de Statistică arată că 11 milioane de români (peste 55% din populația țării) nu au citit nici măcar o carte în ultimul an.

• Piața de carte din România e cât cea a Bulgariei, care nu are decât 1/3 din populația țării noastre, și mult mai mică decât a Ungariei, care are 9 milioane de locuitori.

• Cu 3 euro/locuitor, România are cel mai mic buget din UE alocat achiziției de carte pe an.

• Avem mai puțin de 300 de librării în toată țara, și 0 (zero) în mediul rural. Spre comparație, Parisul are peste 1.000 de librării.

• Nici măcar jumătate dintre copiii care încep clasa I nu vor ajunge să absolve examenul de bacalaureat.

• 49% dintre elevii noștri de 15 ani sunt analfabeți funcțional la matematică; 44% la științe; 42% la lectură.

Comunicatul din 21 august 2024 al Consiliului Concurenței anunță că investigația făcută s-a încheiat prin „sancționarea a șase companii active pe piața furnizării de carte cu amenzi în valoare totală de 5,967 milioane lei (aproximativ 1,2 milioane euro) pentru participarea la o înțelegere anticoncurențială“. Din această sumă, amenzile care privesc Humanitas sunt de 365.718,84 lei pentru Editura Humanitas S.A. și de 582.362,94 lei pentru Librăriile Humanitas S.A.

Din acest întreg conglomerat/carusel, pe noi ne interesează, în primul rând, ROMÂNIA ANALFABETĂ. Iată că ERA DIGITALIZĂRII nu ne-a adus nimic, decât praf și pulbere. Cartea, instrument de bază al educației, în România și aiurea, este privită în derizoriu. Pițipoancele de Dorobanți și fanții de Obor au telefon mobil. Dar n-au creier. Deloc. O generație superficială, cum este totul în ziua de azi.

Cultura de profunzime, instrucția de profunzime, au ajuns baliverne. Toată lumea freacă mobilele ca pe lămpițe lui Aladin, crezând că secretul se ascunde acolo. Autoritățile suedeze au reintrodus manualele cu scoarțe în școli, atunci când au realizat că cybertineretul nu știe bine nici măcar să scrie și să citească. Asta ar trebui să (ne) reconforteze? De unde asta, nici atât… În România, se trăiește mai incult și ca-n Bulgaria.

Clasa politică nu numai că a ratat tot ce se poate rata. De peste 35 de ani, învățământul e făcut zob, de noi programe, orare, începuturi ratate de an școlar(care nu se mai știe unde începe și când se sfârșește!), pandemii, post-pandemii și profesori plătiți/și tratați ca niște rufoși. Schimbarea schimbării este la ordinea zilei în fiecare an. Iar noi, tot mai inculți – și mai triști. Ne lăudăm cu vârfurile, cu olimpicii la matematică – dar grosul claselor de școală formează o scursură care nu mai poate fi salvată nicicum…