In Cele douasprezece chei ale filosofiei sunt amplu reproduse diferite operatii alchimice, codificate alegoric, in cuvinte la care au fost adaugate imagini. Fiecare capitol sau „cheie” descrie alegoric o etapa distincta din procesul complex in urma caruia poate fi creata piatra filozofala. Descrierea etapelor e facuta in asa fel incat sa reveleze si deopotriva sa ascunda „metoda” folosita; e nevoie de un maestru alchimist priceput care sa interpreteze corect limba voalata a textului alegoric si imaginea afiliata. Tratatul a fost comentat in repetate randuri de alchimistii din secolul XX. In special Fulcanelli si Eugène Canseliet se refera adesea la aceasta lucrare. Stim ca Jung, Chevreul, Berhelot si Newton au citit tratatele lui Basile Valentin – bineinteles, apocrife.

Georges Cuvier, in Istoria stiintelor naturale, de la origini si pana in zilele noastre, noteaza:

„In concluzie, se poate spune ca… toate metodele utilizate in chimie pana la Boerhaave sunt expuse in lucrarile lui Valentin. El a realizat o aplicare a chimiei pe organismul omenesc; a cautat sa stabileasca daca trupul omenesc prezenta, la scara mica, aceleasi fenomene pe care lumea le prezinta la scara mare, si in acest fel a creat denumirile de microcosmos si de macrocosmos, prima dintre ele referindu-se la corpul omenesc, iar cea de-a doua la marele corp al naturii.”