Editorial VINURI: LUMEA VINURILOR SE SCHIMBĂ

• Și, totuși, există un potențial nebănuit 🙂

Lumea vinurilor pare că rămâne aceeași și, totuși,  se schimbă, imperceptibil. Cu un gradient. Dar acum aproape cinciprezece-douăzeci de ani – sunt, deja, peste douăzeci și șapte de ani de când am scris, prima oară, despre vin, cu un articol despre Panciu 🙂 –, când am început să mă ocup metodic de lumea vinurilor, n-aș fi bănuit ce lume mare este și cât de mare este încrengătura. VOR FI DOUA ARTICOLE, acesta este primul, iar maine il vom publica si pe urmatorul! 🙂 

Pffoa, ce caldura! Se potriveste perfect imaginea asta 🙂

Dar, ca într-o cursă de maraton, șirul combantanților se întinde tot mai mult, fiecare fiind în altă fază a afacerilor. Tot mai mult asistăm la structurarea & stratificarea intereselor. Înainte, funcționau mai mult afinitățile de grup. Acum, vorbesc interesele de afaceri – și, într-un fel (cel puțin) – este firesc să fie așa, această mișcare să aibă loc. Și, consecință, aproape că nu se mai înțeleg unul cu altul(la producători mă refer – sau se înțeleg cu greu. Unii, care se află mai în urmă, vor să replanteze. Alții, sunt preocupați mai mult de calitatea vinurilor. Alții defilează cu stindardul VINULUI VARIETAL  în mâini – și parcă poți să le spui ceva? Interesul, atât diferă.

Și pe cei ocupați să planteze nu poți decât să-i înțelegi. Ambele interese sunt legitime. Cei care vor să planteze, desigur, vor să-și îmbunătățească și să-și compleze protofoliul de soiuri. Au nevoie, de regulă, de un soi-două sau chiar trei, pentru viitoarele cupaje proiectate. Pentru a naște/izvodi noi vinuri care să-i reprezinte și – de ce nu? – să dea lovitura, cum au făcut unii cu vinul pelin, cu cadarca, cu fiume-ul etc. Cei care vor să replanteze au ajuns la constatarea că via lor este, să zicem, îmbătrânită. Și aspiră la o conversie de soiuri, cu suportul banilor europeni. Interese și interese. Care conturează și colorează mai bine taberele.

Producătorii mari au o viziune macro. Firește, de o cifră de afaceri de 50 milioane euro și un profit de – să zicem – 5 milioane de euro, lucrurile se văd altfel decât de la o cifră de afaceri de o sută cincizeci de mii de euro și de la un profit de numai zece mii de euro.

Dar, atunci, care ar fi motivele de optimism? În primul rând, un potențial enorm, nebănuit, al sectorului vitivinicol, alături de celelalte domenii de pe raza DRINKFOOD și STIL DE VIAȚĂ. Un binom despre care avem impresia că va suna tot mai bine. Laolaltă cu întregul sector agricol. În primul rând, ar trebui să întreb la ce anume din lume am mai fost noi pe locul nouă? Chiar dacă acum ne plasăm pe un unsprezece (sau doisprezece) mondial, potențialul tot poate fi intuit. Sunt câteva mii de firme care acționează în industria vinului sau în domeniile conexe.

MIHAIL GALATANU