ACASĂ LA VINARTE

Sergio Faleschini a avut plăcerea de a ne invita la o degustare de vinuri din gama Vinarte, una de vară ,la Domeniul Bolovanu-Sâmbureşti.

Vinurile propuse pentru degustare au fost selecţionate astfel :
– Nedeea 2011  (pentru aprecierea evoluţiei)
– Prince Matei 2009 (de curând lansat pe piaţă)
– Soare 2007 ( prezent pe piaţă)
– Soare 2011 (în evoluţie în barriques)
– Castel Bolovanu 2011( în evoluţie în barriques)
– Cuvee d`excellence sauvignon blanc 2012 ( de curând lansat pe piaţă)
– Sirena Dunarii 2001 (pentru aprecierea evoluţiei)

* ÎNFRĂŢIREA ÎNTRE « MÂNCĂRICĂ » ŞI « BEUTURICĂ » J

Degustarea a fost acompaniată de preparate în armonie cu vinurile propuse, la recomandarea sommelierului Laurenţiu Achim, prezent la eveniment.
Întâlnirea “temerarilor” degustători a fost la ceasurile nouă din dimineaţă, la sediul Vinarte, str.Nicolae Filipescu 43, de unde s-a şi plecat spre Sâmbureşti cu un microbuz, pus la dispoziţie de societatea Vinarte.
Drumul a fost urcător şi ne-a pregătit pentru climaxul degustării. Momentul de glorie şi de apogeu al vinurilor.
Dar să le luăm, acum, pe rând, din nou, la examinare sub lupă, pe cele vinuri aduse în discuţie:

• Nedeea 2011 : Ideea de NEDEEA

Cel mai tânăr dintre « prinţii » vinurilor de la VINARTE poate un nume de muză. De FEMEIE, care va să zică, iar nu de bărbat. Este expresia unui tânăr dandy, faţă în faţă cu a « clasicilor ». Binomul CATIFELAT & SPICY este cel în care activează NEDEEA. Este un suprinzător echilibru, o « pendulă » între CATIFELARE şi CONDIMENTARE. Are un bun raport între calitate şi preţ (în jur de 40 lei/ron, fireşte sticla de 0,75 litri). Este un triunghi, triumvirat, o înfrăţire : NOVAC, NEGRU DE DRĂGĂŞANI, FETEASCĂ NEAGRĂ. Ele se află, înlăuntru-cetluite în proporţie egală. S-au fost săvârşit, dă minune, cu chifteluţe de porc şi salată de vinete, ca în CRAII DE CURTEA VECHE. Aşa că l-am putea numi un vin « matein ».

• Prince Matei 2009 : ÎN BRAŢELE PRINŢULUI

Deşi a fost dus şi adus de la drum, PRINCE MATEI 2009 s-a comportat mai mult decât meritoriu. De altfel, ar baleta în forţă pe lângă nişte muşchiuleţi de porc, dar şi pe lângă alte cărnuri pe care ar trebui să le învingă « categoric » în festinul & bătălia mesei. Chiar dacă s-a văzut în el « agitaţia » (unui vin adevărat trebuie să îi dai, cavalereşte, timp să se aşeze), prinţul a dovedit una dintre marile calităţi : un bun echilibru între nas şi gust. A impresionat şi la capitolul culoare. Ca examen vizual, iarăşi am putea adăuga, la catastatif, că este vizibil mai dens şi mai corpolent decât celelalte vinuri, fraţi şi surori ai săi întru Bolovanu şi Soare.

• Soare 2007 : « Oh, punctează cu-al tău foc, SOARE, SOARE !… »

În condiţiile în care un « Soare » 2008 nu există, precum nici 2010, SOARELE 2007 face o figură specială, rămâne ca un fel de vestigiu (enologic) al epocii. Este de menţionat că, tot aici, la Castel Bolovanu, s-a pus problema, arhidisputată în general, de… «cât rezistă un vin». Şi ne referim aici mai cu seamă la vinurile româneşti, cele străine/franţuzeşti fiind mai îndelung testate (asta dacă, pentru atmosferă, vreţi să vă închipuiţi ce s-a discutat la masă, între « meseni » şi « comeseni » – prietenii ştiu de ce J.

Către SOARE 2007 s-a fost orientat un curcan fezandat în vin roşu, loc în care a putut să mediteze/şi am meditat şi noi la virtuţile lui. SOARE 2007 a stat, într-un fel, la antipozii NEDEEI. A fost un vin parfumat, dar nu condimentat – deşi unele voci au văzut condiment/piper şi aici. Un vin recomandat mai ales de şi pentru această zonă temperată, chiar rece, de la începutul muntelui. Şede în baricuri uzate, de unul sau doi ani, dar care, cu tot cu transportul din Franţa, ajung cam pe la aceleaşi preţuri cu unele noi. Beneficiază de un nas amplu, remarcabil, cu orchestraţii & « intarsii » de lemn.

* Soare 2011  * Castel Bolovanu 2011 : DEGUSTĂRI ÎN CRAMĂ, LA CANEA

Sau, la fel de bine s-ar putea numi: la „botul cepului”. A fost o degustare tare amestecată, din partea noastră mai cu seamă. Am luat la rând butoaie diferite, cu vin care a trebuit, mai întâi, să se „aereze” necesar, pentru a fi pe placul nostru.

Am degustat cel puţin patru feluri de vinuri. Ultimele două au fost, negreşit, cele mai bune. Ne-am lămurit cum e cu „media aritmetică” a mai multor vinuri, care dau linia şi conduita unuia dintre marile vinuri, ca şi în Franţa/”les grands vins”.

* Cuvee d`excellence Sauvignon blanc 2012: I se spune “EXCELLENCE” J

Este un vin diafan & serenissim. Are la dânsul o frumos de splendidă culoare galben-pai (ca să se “plinească” versurile lui/poetului Brumaru). Brumaru, nu Râmaru. Mai are şi un minunat gust de păşune (eventual a raiului), adicătelea voi să spun: câmp, floral. Nas reavăn, gust proaspăt. Gust şi parcă, discret, de mărar şi pătrunjel. Un vin care te face, realmente (la propriu) să salivezi. Ideal pentru gustărici. De nelipsit, aici, ardeiul, brânza, urda grasă chiar. “Decorul” culinar este recomandat să fie suav, discret, reavăn şi el deopotrivă, pastelat uşor. Si on parle D’EXCELLENCE…

• Sirena Dunării 2001 : UN BROCART GREUJ

Orice vin adevărat e o sirenă. Şi oricine are nevoie de o sirenă. Mai ales a Dunării. Şade mult Rieslingul pân de se face sirenă. E un macrame, un bijoux, o broderie: Riesling Italian, lucrat cu mucigai nobil. Lucrătură serioasă, în stil Sauternes. Are ceea ce posedă: un încântător, armonios şi simfonic gust de fructe, uneori amintind de miraculoasele peltele ale bunicii mele (în cel mai bun sens al cuvântului). După umila mea părere, merită să facă parte din LINIA (I)MAGINOT a gusturilor. BROCA(R)TE, de ajuns în/la CARTE!:)