FLOARE DE TOAMNĂ 2016. DE TOAMNĂ & VIN

Vremea a ținut cu musafirii
În primul rând, vremea a ținut cu VINARTE, cu sărbătoarea, cu nuntașii vinului multdorit. Dar, în egală măsură și cu gazdele. Pentru că primul amfitrion a fost Sergio Faleschini.
Soarele s-a arătat, însă a fost cam parcimonios. Și, sub pojghița de căldură, s-au ițit/ghicit (fini) colții frigului.
Prosciutto a fost tăiat cu artă, numai ca să ne facă nouă, mesenii simpli, poftă 🙂 . Și așa a și fost.
Grădina Hanului Lui Manuc a forfotit de invitați, care de care mai cu voie bună, care de care mai spilcuți. Să tot fi fost o mulțime-ciopor cam la două sute ori trei sute de oameni.
Festivitățile au început cam pe la zece, când frigului încă i s-ar fi putut spune doar frigușor. S-a mai răzbunat soarele apoi. A fost adus lângă prosciutto și chorizo, și cașcaval manierat de bune intenții.

Motivul principal a fost vinul
Adunarea s-a umplut de suflet, care a debordat dând și pe dinafară. Dar motivul principal, ehei, motivul principal a fost vinul, senin și vesel, ghiulghiutor, așa cum îi stă bine vinului nou, care, în Austria ar fi întâmpinat cu urale/strigăte de heurigen, la sărbătoarea similară. Și în Franța ar fi fost de aclamat un asemenea vin, care a format și sosul evenimentului, și sarea și piperul lui.
A fost o cavalcadă de personalități, de altfel înscrisă și pe o listă.

Cu toții am fost actori la sărbătoare
Sergio Faleschini și-a întâmpinat musafirii într-un palton. Protocolar și călduros, ca de obicei. Prin mulțime l-am observat pe unul dintre timpurii miniștri ai Agriculturii, Șerban Nicolae.
Dar, sigur, a creat climat în jurul său, ca o adevărată vedetă ce se poartă, maestrul Dorel Vișan, un actor (cu aură) care este expresiv și când nu vrea, căci meseria/arta apă nu se face nici în particular. Ci se face vin, și încă de cel excelent. Antrenul a durat cel puțin patru ceasuri, dilatate spre după amiază. Orchestra, înobilată cu titul de taraf, s-a dat în vileag și stambă, într-un mod cu totul minunat. A fost o sărbătoare perfectă, în sensul că nu ne-am amintit ce lipsește. Și nu vom aminti niciodată, pesemne pentru că nu lipsea nimic.

DAN GHEORGHIȘOR
MIHAIL GĂLĂȚANU 

VIN SCÂNTEIETOR, SCĂPĂRĂTOR, ÎN CEL MAI PUR STIL LUDIC CU PUTINȚĂ
Vinul a fost jucăuș. Cum îi șade bine oricărui Beaujolais la început de drum, tânăr prinț care ia drumul în piept, cu voie bună. Culoarea lui a fost vie, simbol al vinului proaspăt. Dar, chiar dacă este timpuriu, s-a strevăzut în el vinul care va fi la maturitate, prin vigoare și indiscutabile calități de lider de piață.
Și cred că Beaujolais vine de la eu beau 🙂 . O conjugare bună, care continuă cu tu bei. Vin de indiscutabilă calitate, chiar dacă este la prima verba. Adicătelea, cum am spune noi, scriitorii, la debut. Deși a fost în cel mai pur stil ludic, a fost și în cel mai bun spirit doct.
Sărbătoarea FLORII DE TOAMNĂ se reinventează mereu. Deși a trecut, în peregrinările sale, pe la LIDO, restaurantul DECEBAL, pe la templul vinului /ARTE & VINO, ca să ajungă, de două ediții încoace, la Piața Unirii, sub cel mai emblematic restaurant de aici: HANUL LUI MANUC.
Locul se îmbină perfect cu tradiția. Și cu vinul (PRINCE MATEI) care a însemnat actul de naștere al vinului românesc de după Revoluție.
Acum, avem în pahare TERASE DANUBIENE. Un vin cu 12% tărie alcoolică. Care își are o lansare unică, deși participă la târgurile și saloanele de vin ale toamnei, sub egida VINARTE. Se lasă așteptat, în fiecare toamnă, și – până la urmă – face el ce face și ne lasă însetați până la toamna următoare. Căci este îmbuteliat cu drămurie, întro ediție cu totul limitată, astfel încât nu are timp să șadă prea mult prin magazine. Numai câteva mii. Ne punem la rând, ca să ajungă și la noi – măcar o sticlă 🙂 .