Gin / Jenever

A juniper distillate steeped in tradition. 

Gin is the juniper drink that bartenders love. It traces its history back to jenever. 

Jenever.

Jenever (sometimes spelled genever) originally comes from the Netherlands and Belgium. Its origins go way back into the 16th century. At that time, it got its name from the Latin word for juniper berries, “juniperus communis”. Today, jenevers have a specified minimum alcohol content of 35 % vol. and juniper is no longer necessarily the primary flavour enhancer. Caraway and aniseed, as well as other herbs and spices, are often added. A distinction is made between oude (old) and jonge (young) jenever. Oude jenevers tend to be somewhat more malty and golden in colour due to being kept in barrels, whereas jonge jenevers are clear like water and have fine juniper notes.

Gin.

Neutral alcohol of agricultural origin, mainly from grain and sugar beet molasses, forms the basis of gin. Gin gets its special flavour from soaking (macerating) characteristic herbs, fruits and spices in the neutral alcohol. Junipers were usually an important element here. After soaking, the mixture is distilled again and water is used to bring it to the desired drinking strength. According to European regulations, the minimum alcohol content of gin is 37.5 % vol.

The juniper-based predecessor of gin is the aforementioned Dutch genever. In the 17th century, English soldiers who supported the Dutch in their war against Spain brought juniper spirits to England, where they very quickly became popular. They also gave the spirit its name, since to the English tongue gin was easier to pronounce than jenever. In 1689, the Dutch sovereign William III of Orange ascended to the English throne and helped make gin even more popular. He also liberalised the distillation laws, the result of which was that gin production for a time exceeded beer production sixfold. The consequence of this was a decline in quality, but this was finally overcome by the beginning of the 20th century. From then on, gin was regarded as a valuable and versatile spirit. In particular, gin was a popular drink among officers in the British colonies, because it helped to make more bearable the acid tastes of lemon juice (taken to prevent scurvy) and quinine powder (taken as a malaria remedy). The famous classic cocktails Gin and Tonic and Gin Fizz can be traced back to this particular use.

What is known as London Dry Gin has a special gin quality. This type of gin may only be made with alcohol of agricultural origin, and its aroma is obtained exclusively through two distillations. In addition, no more than 0.1 gramme per litre of sweetening may be added to the finished London Dry Gin product, and it must contain no added colouring agents.

Un distilat din ienupăr a păşit în tradiţie.

Ginul este băutura din ienupăr pe care barmanii o adoră. Asta ne conduce înapoi în istorie, la Jenever.

Jenever (uneori pronunţat genever) vine, în mod traditional, din Belgia şi Olanda. Originile sale se întorc în timp în secolul 16. La acea vreme, şi-a căpătat numele din limba latină, de la fructele ienupărului, “juniperus communis”. Astăzi, are un conţinut de alcool bine specificat, superior lui 35 grade alcoolice din volum. Nici ienupărul nu mai figurează ca primul amplificator de aromă obligatoriu, deşi face parte din tradiţie.

Fenil, chimen, anason, ca – de altfel – alte ierburi, condimente sau mirodenii, se regăsesc în compoziţie. Se face, însă – totuşi – o distincţie între ienupăr vechi şi nou/jenever vechi şi nou. Vechile licori “Jenever” sunt lichide (ceva) mai “malty”(onctuoase) şi au o culoare mai degrabă înclinată spre gălbui, datorată şederii în baricuri, în timp ce mai tinerele “Jenever”/ginuri sunt limpezi ca lacrima (asemeni apei) şi au note fine, în gust şi miros, de ienupăr proaspăt, crud.

Gin

Alcool neutru de origine agricolă, mai ales din grâne/cereale şi zahăr sau melasă, acesta formează baza ginului. Ginul îşi află aromele din maceraţia ierburilor carcateristice. Fructe şi mirodenii se resimt în “buchetul” său. Ienupărul este, şi el, un element important aici. Post-maceraţie, se mai distilează încă o data, iar apa este folosită pe post de regulator al tăriei alcoolice, îl aduce la tăria admisă. În accord cu reglementările europene, tăria alcoolică minima este prescrisă la 37,5 de grade.

Predecesorul ginului este un produs similar, pe bază de ienupăr, susmenţionat, care se fabrica în Danemarca. În secolul 17, soldaţii englezi au fost cei care i-au susţinut pe danezi în războiul lor contra Spaniei. Soldaţii au adus ginul la Londra, unde a devenit foarte popular.

În mod particular, ginul a devenit o băutură populară printre ofiţerii britanici din colonii. Avea şi marea calitate de a face accesibilă lămâia şi sucul de lamiae, precum şi pudra de chinină, care erau folosite pentru a preveni bolile, în rândul armatei, mai ales pe cele din teritoriile “calde”.

Faimoasele cocteiluri Gin Tonic şi Gin Fitz aici îşi regăsesc urmele.

Produsul LONDON DRY GIN are o calitate cu totul specială. Acest tip de gin poate fi făcut numai dintr-un alcool de origine agricolă.Aroma sa este obţinută exclusiv în urma a două distilări. Îndulcitorii nu pot depăşi 0,1 grame per litru, iar produsul nu are voie să conţină agenţi de colorare – nici nu are de ce☺.