HORIA GÂRBEA, IARBĂ LA TOT CARTIERUL

DE 12 LEI IARBĂ

Prima mențiune, firește, este despre TITLUL.  EL E CATCHY. El fură privirile. E special conceput ca o reclamă de marketing. Și, trebuie să recunoaște, da, funcționează. Va stârni rumori. Eterne.

Ideea de a băga umpr în titlu e nespus de savuroasă. Și pragmatică. Lumea va râde de la început. Și se va dezinhiba. În acest fel, autorul își asigură receptivitatea suplimentară, de care are nevoie un volum de poezie. Care este mereu suspectat de exces de sensibilitate/ Umorul facilitează asimilarea excesului de cerebralitate de care poetul dă dovadă în fiecare volum al său.

POEME ARANJATE FOARTE BINE, NU PUSE LA VOIA ÎNTÂMPLĂRII

Căci volumele sale apărute par a fi gândite foarte bine. Poemele nu sunt puse deloc la întâmplare, ci induc aerul unei construcții meticuloase, secretate în timp. Acum, câteva remarce generale cu privire la scriitura poetică a lui Gârbea: deși discursul poate părea, uneori, construit (dar numai în aparență, fiind produsul unei minți foarte carteziene) el este firesc. Și curge cum nu se poate mai fluent, ba – aș putea zice – cu dezinvoltură. Și asta pentru că, în realitate, personajul Gârbea are verva (inepuizabilă) a omului (de scenă!) Horia Gârbea. Și, mai ales, nicio forțare în registrul poetic. Fiindcă poetul este un adept programatic al naturaleței, nu al scrâșnetului. El ne impresia unei eterne frunți senine, joviale:  aceasta este și cea care scrie, nu o expresie a ei, încruntată. Conștient de valoarea poemelor care le scrie, poetul a preferat să le aglomereze, cumva, în frontul volumului pe unele dintre cele mai bune.

CEVA PROGRAMATIC. O STRATEGIE DE AUTOR CU EXPERIENȚĂ

Este ceva programatic, voit: în fapt, o strategie de autor versat, care știe îndeajuns de bine să-și vândă marfa – și, mai cu seamă, să-și-o etaleze: PURTĂTORII DE RICȘE, UNELTE DE SCRIS( nu de dormit!), AM INVENTAT O ARMĂ, ȘASE MAIMUȚE, BIEȚI AUTORI, MALUL RÂULUI etc.

Din BIEȚI AUTORI am selectat și versurile ce urmează, spre exemplificare: și bietul seneca/măcar a scris nouă piese/înainte să-și taie venele/nu-i vina lui că era bătrân/și sângele i s-a scurs cu greu/dacă era tânăr ca marlowe/murea mai repede/și poate nici nu scria/dacă autorii aceștia s-ar întâlni/poate ar vorbi în grecește/și ar hotărî/dacă e bine să scrii mult sau puțin/dacă e bine să trăiești mult/sau să-ți verși sângele/cât ești tânăr//poate că ei s-au întâlnit/poate au și hotărât/poate cândva/îmi vor spune și mie/deși atunci n-o să-mi mai fie/de niciun folos.

DISCURS MAIEUTIC, ADICĂ ÎN PRIMUL RÂND SOCRATIC

Discursul e maieutic, socratic cumva. Este, în orice caz, un discurs elevat/intelectual. Folosește raționamente, silogisme, uneori mici sofisticării, tocmai pentru a-și etala rafinamentul său. Are, uneori, și oralitate – la vedere. În totul, e vorba despre un discurs agreabil/o poezie agreabilă. A cărui primă (cea dintâi) – poate – calitate este un rafinament care nu te lasă nicicum rece. Ba, de cele mai multe ori, reușește – cu brio – să te încânte.

Arici CĂRĂBĂNICI

HORIA GÂRBEA ȘI IARBA

Un volum de poezie. Un volum de citit, în orice împrejurare. De buchiniști și nu numai. Fie că sunteți un cititor înveterat de poezie, un volum de poezie INTELIGENTĂ (ca și autorul), fie – doar – că gustați numai din când în când aerul rarefiat al poeziei, o asemenea lectură (de duminecă!) nu are cum să vă strice…

(mihail.galatanu@talk21.com)