ISTRIŢA lui PETRE GRIVU

Şi Istriţa se află printre acele tărâmuri binecuvântate de Dumnezeu. Putem spune că are, de mai multe ori, noroc. O dată că este aşezată în acest loc mirific care este Subcurbura Carpaţilor, a doua oară că se află sub grija Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară(USAMV) din Bucureşti – şi, nu în cele din urmă, că se află sub oblăduirea directorului Petre Grivu, manager dotat cu titlul de „doctor inginer”. Alăturea de el se află şi Mihai Trifan, un om căruia am avut bucuria să îi dăm bineţe – şi, neîndoios, priceput în ale meseriei.

PEPINIERA, cum i se spune, este prima grijă a lor. Este epicentrul tuturor preocupărilor. Materialul săditor de aici este autentic și râvnit, deși este, adesea, destul de piratat. Adică destul de mulți producători aflați în zona Prahovei și Buzăului, din apropierea Istriței, se dau și ei de producători de material săditor ca la Istrița. Nu ar fi, poate, nimic rău în asta, decât că materialul săditor este contaminat.

– Ce face pepiniera, domnule Grivu și ce mai faceți și dumneavoastră înșivă, alături de dânsa? – l-am întrebat pe directorul Petre Grivu.

– Pepiniera face bine, ce să facă. Tocmai m-am întors dintr-o delegaţie specifică(de profil) care s-a desfăşurat, până pe la data de 30 septembrie, în Polonia. Am lipsit, din cauaza răcelii pe care am contractat-o, de pe plantaţie, dar acum, de o zi, m-am întors.

– Ce soiuri noi aveţi sub urmărire în viitorul apropiat?

– Sunt soiurile consacrate, mai ales, soiurile noastre tradiționale este vorba, în cea mai mare măsură, despre soiurile pe care le producem şi el comercializăm în mod obișnuit. O să actualizăm lista lor – mai ales cele care sunt trecute şi pe site, acolo nu sunt, încă, toate. Nu am mai făcut de multă vreme  un „up-date”, dar, acum, în toamnă, precum şi, mai târziu, în primăvara viitoare, vom aduce, cu siguranţă, lista( pe care o puteți citi acum pe net) la zi.

Lista este lungă şi conţine nume suave, feminine, poetice.

De exemplu, la măr, avem soiul FLORINA. Ca să vă deschid pofta/gustul, lista o înșirui mai jos.:)

Pepiniera Istrita produce o gama larga de pomi altoiti sub forma de varga si cu ramuri anticipate, la speciile mar, par, gutui, prun, cais, piersic, migdal, cires si visin. Pomii se produc în scoala de pomi în ciclu de doi ani.

MAR

Florina

Pomul este de vigoare mare, cu coroana deasă compactă, fructifică pe ramuri lungi, este precoce şi foarte productiv. Este imun la rapăn (Vf) şi parţial rezistent la făinare. Fructul este sferic uşor aplatizat, de 150-180 g, are culoare zmeurie, pulpă fermă, suculentă, uşor acidulată, cu aroma specifică. Epoca de coacere: sfârşitul lunii septembrie. Perioada de păstrare: în condiţii de depozit se poate păstra până în aprilie-mai.

Generos

Pomul este de vigoare mijlocie, intră repede pe rod, fructifică pe ramuri scurte şi are un potenţial productiv foarte ridicat. Are rezistenţă la rapăn de tip poligenic. Fructul este mare (160-190 g), de formă sferică sau sferic uşor turtită, aspectuos, are culoare roşie deschisă pe 60-70% din suprafaţă, pe fond gălbui. Pulpa este galbenă, are textura fină, suculentă, un gust plăcut, fin aromat. Epoca de coacere: sfârşitul lunii septembrie. Perioada de păstrare: luna aprilie.

Golden Spur Delicious

Pomul este de vigoare redusă, foarte precoce, rodeşte pe ramuri de tip spur, deosebit de productiv, rezistent la făinare dar sensibil la rapăn. Fructul este mare, de culoare galbenă aurie, cu pulpa fermă, crocantă, dulce şi intens aromată, rezistent la transport şi păstrare. Epoca de coacere: prima decadă a lunii octombrie. Perioada de păstrare: luna martie.

Romus 3

Pomul este de vigoare mijlocie, are coroana sferic–globuloasă, rodeşte predominant pe ţepuşe este precoce şi productiv. Are rezistenţă genetică la rapăn (de tip Vf) şi făinare. Fructul este de mărime mijlocie (125 – 135 g) are formă sfero-conică alungită, de culoare roşie aprinsă pe 2/3 din suprafaţă. Este foarte atrăgător, cu pulpa de culoare albă, suculentă, cu gust bun. Epoca de coacere: prima decadă a lunii august. Perioada de păstrare: cca. 1-2 săptămâni în condiţii obişnuite.

Ciprian

Pomul de vigoare mijlocie, cu fructificare predominanta pe ramuri scurte. Rodesta constant, peste 30 to/ ha. Rezistenta la genetica la rapan si fainare. Fructul de 165 de g. , conic, asemanator cu Starkrimsonul (Bot de iepure). Se pastraza pina in februarie – martie.
Polenizatori: Golden, Idared

Pionier

Soi de toamna, de vigoare mijlocie, productiv, cu fruct roşu aprins, pulpa alba, crocanta, gust dulce-acrişor cu coacere in septembrie-octombrie, rezistent la rapăn si făinare.  Se poate depozita pina in luna decembrie.
Polenizator: Idared, Florina, Jonathan

Granny Smith

Pomul de vigoare mijlocie ce rodeste pe ramuri lungi si scurte. Fructul este mijlociu spre mare, sferic, de culoare verde deschis pe toata suprafata. Pulpa este alb – verzuie, ferma, crocanta, cu putin zahar.Epoca de coacere si consum : octombrie – aprilie

Voinea

Soi de toamna, cu vigoare mare, foarte productiv, fruct mare, pe fond galben cu uşoare striaţii roşii, gust dulce, uşor parfumat, cu coacere in septembrie-octombrie, rezistent la agenţi patogeni. Se poate depozita pina in luna decembrie.
Polenizator: Pionier

Epoca optima pentru plantarea pomilor este toamna, dupa caderea frunzelor si pâna cu aproximativ doua saptamâni înainte de
îngheturile puternice

Pepiniera Istrita produce o gama larga de pomi altoiti sub forma de varga si cu ramuri anticipate, la speciile mar, par, gutui, prun, cais, piersic, migdal, cires si visin. Pomii se produc în scoala de pomi în ciclu de doi ani.

MAR

Florina

Pomul este de vigoare mare, cu coroana deasă compactă, fructifică pe ramuri lungi, este precoce şi foarte productiv. Este imun la rapăn (Vf) şi parţial rezistent la făinare. Fructul este sferic uşor aplatizat, de 150-180 g, are culoare zmeurie, pulpă fermă, suculentă, uşor acidulată, cu aroma specifică. Epoca de coacere: sfârşitul lunii septembrie. Perioada de păstrare: în condiţii de depozit se poate păstra până în aprilie-mai.

Generos

Pomul este de vigoare mijlocie, intră repede pe rod, fructifică pe ramuri scurte şi are un potenţial productiv foarte ridicat. Are rezistenţă la rapăn de tip poligenic. Fructul este mare (160-190 g), de formă sferică sau sferic uşor turtită, aspectuos, are culoare roşie deschisă pe 60-70% din suprafaţă, pe fond gălbui. Pulpa este galbenă, are textura fină, suculentă, un gust plăcut, fin aromat. Epoca de coacere: sfârşitul lunii septembrie. Perioada de păstrare: luna aprilie.

Golden Spur Delicious

Pomul este de vigoare redusă, foarte precoce, rodeşte pe ramuri de tip spur, deosebit de productiv, rezistent la făinare dar sensibil la rapăn. Fructul este mare, de culoare galbenă aurie, cu pulpa fermă, crocantă, dulce şi intens aromată, rezistent la transport şi păstrare. Epoca de coacere: prima decadă a lunii octombrie. Perioada de păstrare: luna martie.

Romus 3

Pomul este de vigoare mijlocie, are coroana sferic–globuloasă, rodeşte predominant pe ţepuşe este precoce şi productiv. Are rezistenţă genetică la rapăn (de tip Vf) şi făinare. Fructul este de mărime mijlocie (125 – 135 g) are formă sfero-conică alungită, de culoare roşie aprinsă pe 2/3 din suprafaţă. Este foarte atrăgător, cu pulpa de culoare albă, suculentă, cu gust bun. Epoca de coacere: prima decadă a lunii august. Perioada de păstrare: cca. 1-2 săptămâni în condiţii obişnuite.

Ciprian

Pomul de vigoare mijlocie, cu fructificare predominanta pe ramuri scurte. Rodesta constant, peste 30 to/ ha. Rezistenta la genetica la rapan si fainare. Fructul de 165 de g. , conic, asemanator cu Starkrimsonul (Bot de iepure). Se pastraza pina in februarie – martie.
Polenizatori: Golden, Idared

Pionier

Soi de toamna, de vigoare mijlocie, productiv, cu fruct roşu aprins, pulpa alba, crocanta, gust dulce-acrişor cu coacere in septembrie-octombrie, rezistent la rapăn si făinare.  Se poate depozita pina in luna decembrie.
Polenizator: Idared, Florina, Jonathan

Granny Smith

Pomul de vigoare mijlocie ce rodeste pe ramuri lungi si scurte. Fructul este mijlociu spre mare, sferic, de culoare verde deschis pe toata suprafata. Pulpa este alb – verzuie, ferma, crocanta, cu putin zahar.Epoca de coacere si consum : octombrie – aprilie

Voinea

Soi de toamna, cu vigoare mare, foarte productiv, fruct mare, pe fond galben cu uşoare striaţii roşii, gust dulce, uşor parfumat, cu coacere in septembrie-octombrie, rezistent la agenţi patogeni. Se poate depozita pina in luna decembrie.
Polenizator: Pionier

ISTRIŢA, GRĂDINA RAIULUI

Motto: „ Raiule, Grădină Verde, Maica Sfântă-n tine şede.”

Istriţa seamănă, în mod suspect, cu Grădina Raiului. Păi şi acea grădină ce altceva era decât o livadă? O livadă cu pomi roditori şi nume mirobolante. Aşa se vede, de departe, şi Istriţa. Dar şi de aproape.

Apoi, oare cine nu ar vrea să mănânce fructe din grădina Raiului: „poamele ce-n pomi azi stau”? Poame cu nume mirobolant, precum:

• REDHAVEN: aşa se numeşte o specie de piersic, aclimatizat aici, la Istriţa
• SPRINGOLD: tot specie de piersic, care trimite, cu gândul, la atmosfera aurie care persistă, în aer, la începutul primăverii

Putem visa, numai, cu gândul la ce licori ies de aici: răchie de mere, pere – şi ţuica din cea mai bună, pentru că iese din prunele cele mai bune.

UN FRAGMENT DE ISTORIE

Ne gândim şi la acele vremuri, aproape imemoriale acum, când August Ville venea în România, trimis de partea franceză, să aibă grijă de refacerea viţei de după filoxeră, dar şi a cultivării unor specii de pomi fructiferi (el fiind un împătimit horticultor). Ville, care mai avea şi un prenume de Joseph, a stat treisprezece ani în România, până în 1906. A rămas, aici, pe plai românesc, lucrul mâinilor sale. S-a ocupat cu altoirea viţei de vie. (Pietroasa e doar la o aruncătură de băţ, e drept că unul mai mare.) Dar şi-a făcut de lucru şi cu înfiinţarea unei colecţii „experimentale” de pomi roditori, pe care îi urmărea şi îngrijea cu mâna lui. Și a devenit o legendă, a intrat în mitologia locului.

Istoria Istriţei însă nu începe şi nici nu sfârşeşte aici. Ea se confundă cu geografia: acela e momentul care trebuie surprins, ar spune Poetul, cel care istoria trece în geografie – şi geografia curge în istorie. Adică tradiția marchează în asemenea măsură istoria locurilor încât trece în geografie, devine denumiri ale plaiurilor / și repere inconfundabile.

Alte repere:

• 1893: Pepiniera Istriţa a fost înfiinţată, pe terenul deţinut de statul român, pe o suprafaţă de 380 hectare, provenind de la Mânăstirea Ciolanu, din judeţul Buzău, în urma aplicării   Legii   de    expropriere   a    averilor mânăstireşti. Așa luau naştere trei pepiniere: Istriţa, Pietroasa şi Vişani
• 1902: prima școală de altoitori din România
• 1921-1928 : Ministerul Agriculturii  a mărit şi a dat un caracter mai pronunţat pomicol Pepinierei Istriţa
• 2005:  Ferma  Istriţa a  revenit în  componență USAMVB