România este și va fi o națiune a vinului

Vinul nu poate să dispară, să obosească sau să fie forfecat de internet și criză, precum – bunăoară presa. Revoluția digitală, pe cale să se întâmple, nu poate decât să ajute vinul românesc. România va fi, prin excelență, o națiune a vinului. Pe măsură ce ne vom îndepărta de patima alcoolismului, ne vom apropia de civilizația vinului. Și a berii. Și a băuturilor care celebrează gustul (fie că ele sunt coniac, whisky etc), licorilor de bună calitate. ACESTA ESTE CEL DE-AL DOILEA ARTICOL, vezi SI PRIMUL ARTICOL, care se leaga de acesta si, prin urmare, va recomandam sa aruncati un ochi si asupra primului

Consumatorul evoluează. Dar evoluează și instrumentele noastre de măsură: baze de date, instrumentele de realizare a unui tablou al consumerismului, prognozele etc. Așadar, o întreagă ramură conexă este destinată evoluției. O dată cu vinul, evoluiază și paharele, decantoarele, sticlele, ambalajele ș.a.m.d.

De aceea, în următorii ani trebuie să ne așteptăm ca tot ce se înscrie în tandemul băutură-mâncare să se sofisticheze tot mai mult, fiindcă asta înseamnă progresul: mai mult confort, mai multă calitate. Tot vin înseamnă și pivnițele particulare, și colecțiile de vin, și refrigeratoarele speciale (climatizoare), și cașetele din lemn ornamentat (priogravat, lucrat în motiv popular), și arsenalul sofisticat al somelierului…toate astea ce poartă un nume generic: cultura vinului.

Țeparii (de orice fel!) se împuținează, tromboniștii vinului ies la iveală, cei ce amestecă vinul cu minciuna sunt dați în vileag – profesioniștii câștigă tot mai mult teren, chiar dacă, încă, farsorii persistă. Mișcări infinitezimale, ce dau impresia că nici nu ar exista, deși ele există. Vinul românesc evoluează, are – totuși – în ADN-ul său evoluția…Și cu el, lumea sa. Da, dar evoluează prea încet, parcă aud că o să ziceți așa – și veți avea dreptate.

Sunt producători care nu declară nimic, nu vor să facă declarații nici pe/prin etichetă. Tac mâlc. În fond, arta omisiunii este și ea o artă. De partea cealaltă, cei care declară se simt frustrați. Anul de recoltă se poate pune sau nu. Acest amănunt este trecut, deocamdată, la indicații facultative.

Ar trebui, iarăși, să se precizeze – pe etichetă – vin varietal. Obligatoriu este să se scrie VIN VARIETAL în același câmp vizual. Dezbaterile și controversele acestea animă discuțiile organizațiilor vitivinicole.

La fel, cu semnul întrebării: ar trebui să existe PAȘAPORT DE ȚARĂ pentru vin? Dacă zicem: da, ar trebui – cum am fi înclinați, atunci eliminăm, din start, cei care exportă vin vrac din România – și, de aici, o întreagă gâlceavă în devenire…Trasabilitatea este ea obligatorie, dar se revoltă exportatorii fără urmă.

Mult mai ușor este să exporți în străinătate vin netrasabil – pentru ca, apoi, importatorul european să mărească prețul produsului său de trei ori – sau mai mult – ambalând vinul românesc și revânzându-l. Ușor de spus: să se interzică, dar – când te gândești că așa vor muri, poate, unii producători (mai) mici sau mijlocii, parcă nu mai este la fel ușor/și de simplu să iei o atare decizie. Și am enumerat numai câteva dintre problemele actuale/ardente ale vinului românesc🙂…

MIHAIL GĂLĂȚANU