TEHNOLOGII DE ÎNVECHIRE LA VINURI ȘI VINARSURI

ARTA CHIPSĂRII
*Chipsurile de la UNICOM WOOD își îndeplinesc cu brio misiunea

Putem să considerăm că ȘI CHIPSURILE, ca și lemnul MINUNAT de stejar (din care, de altfel, sunt zămislite), sunt un dar al naturii. Un DAR princiar făcut vinului românesc – și nu numai. Un fel de – haideți să folosim metafore – balsam al vinului, care vine tocmai din pădurea strămoșească. La produsele oținute prin chipsare s-a observat saltul calitativ realizat.

Dar chipsurile se utilizează în egală măsură și la vinuri, precum și la vinarsuri. Un colectiv din Iași a scris chiar despre acestea. Colectivul era format din Valeriu V. Cotea, fiul prestigiosului enolog ieșean, Octavian Firu, S. Coșofreț – și B. Nechita.

CONCLUZIA: TEHNOLOGIA DE OBȚINERE A DISTLATELOR PRESUPUNE UN PROCES DE ÎNVECHIRE
Ei au ajuns la concluzia că tehnologia clasică de obţinere a distilatelor învechite de vin (vinarsuri) presupune învechirea distilatelor un timp variabil în butoaie de stejar de mică capacitate, obişnuit între 200 şi 500 litri.
Au consultat legislaţia actuală din ţara noastră – și au pornit de la faptul că ea impune învechirea distilatului de vin un timp de minim douăsprezece  luni în contact cu lemnul de stejar.
Cele mai bune rezultate se obţin atunci când se folosesc butoaie noi, iar durata de învechire este cât mai lungă.

COSTURI MARI, RESURSE INDISPONIBILIZATE. PRIN UTILIZAREA CHIPSURILOR, ACESTE SUPRACOSTURI DISPAR
Toate acestea însă ridică foarte mult costurile de producţie a distilatelor învechite şi imobilizează pe o perioadă lungă spaţiile de depozitare. Din aceste motive, în ultimii ani, s-au experimentat o serie de metode rapide de învechire, care să fie mai economice şi să dea produse a căror calitate să fie asemănătoare cu cele obţinute prin metodele clasice.
Chiar dacă pare relativ simplă, la mintea copiilor, s-a dovedit cu totul revoluționară: ideea de a nu mai pune distilatele în butoaie de stejar, ci invers: de a introduce lemnul de stejar în distilate este cunoscută de multă vreme.
Prima dată când s-au întreprins experimente de acest fel a fost când au fost făcute prin folosirea de doage tăiate, scândurele de stejar sau chiar talaj de stejar. în ultimii ani, folosirea fragmentelor de stejar, cunoscute sub diferite denumiri cum ar fi chips, stix, staves, copeaux etc., de dimensiuni variate şi cu grade diferite de prăjire este tot mai des întâlnită, în special în ţările noi viticole.
În ţara noastră, după cum a arătat studiul menționat, utilizarea fragmentelor din lemn de stejar pentru învechirea distilatelor este conformă cu Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicolă, nr. 244/2002.

Atât materialul cât şi metoda de lucru corespund perfect normelor  științifice
In experimentări s-au folosit şase tipuri de fragmente din lemn de stejar (chips-uri) produse de firma S.C. Unicom Holding S.A. cu diferite grade de prăjire: Natural (Nt), Lejer (Lj), Medium (Md), Medium plus (Md+), Forte (Ft), Forte plus (Ft+).
Cu fiecare sortiment mai sus menţionat s-a realizat câte o variantă experimentală prin adăugarea de 4 g/l chips-uri într-un distilat tânăr de vin cu o concentraţie alcoolică de 62,4 % vol. Notarea variantelor luate în studiu s-a făcut conform codului de la tipul chips-ului utilizat: Nt, Lj, Md, Md+, Ft şi Ft+.
Distilatul a fost păstrat în contact cu fragmentele de lemn de stejar timp de trei săptămâni (21 zile), după care au fost separat şi analizat.
Pentru comparaţie s-au folosit o probă martor, respectiv distilatul neînvechit (varianta D), precum şi alte trei distilate învechite timp de 2, 4 şi 7 ani în butoaie din lemn de stejar, respectiv variantele B2, B4 şi B7.