ACASĂ LA SCDVV BUJORU

DEALURILE BUJORULUI DAU VINURI DE BĂGAT LA CAP. ȘI LA INIMĂ  J

V-ați gândit, vreodată, cu voluptate, la o BĂBEASCĂ NEAGRĂ? Soră bună cu acea RARĂ NEAGRĂ, pe care ați gustat-o la frații de peste Prut? Perla, mândria și fala strugurilor care cresc pe DEALU BUJORULUI? Să o și doriți, să o și gustați, poate să și o aveți între vinurile care vă sunt pe plac… Dar la o ȘARBĂ? Recunosc că, la o adică, m-aș da și la o BĂBEASCĂ GRI, răcoroasă – așa, ca de-o pildă și de-o încercare a ceva (încă) rarissim.

Pornind, de data asta, de la un vin care poate fi, la o adică, o vedetă (prin aspect vizual, dar și, mai ales, prin gust), de la sus-amintita BĂBEASCĂ NEAGRĂ am putea să ajungem să descoperim o întreagă podgorie. Una care este, pe nedrept, complet ignorată – sau, oricum, intrată într-un nemeritat con de umbră.

Primul contact cu vinurile de la actuala stațiune, intitulată (corect!): STAȚIUNEA DE CERCETARE – DEZVOLTARE PENTRU VITICULTURĂ ȘI VINIFICAȚIE BUJORU l-am avut în adolescență. Și în avea vreme BĂBEASCA era recunoscută ca un vin extrem de interesant – și prețuită la adevărata ei valoare. Pot aprecia, deci, că – de peste trei decenii și jumătate, sunt un degustător constant de marfă de bună calitate de la Bujoru.

Ar fi de început cu o prezentare cvasi-monografică. O prezentare care să înglobeze locul/topos și faptele, premisele unor vinuri deosebite, la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare de la Bujoru. Toate, într-un binemeritat serial.

PODGORIA DEALURILE BUJORULUI, SCURTĂ PREZENTARE
Se găsește în partea de nord a județului Galați, în ținutul Covurluiui. Reunește, în total,  24 de localități din județul Galați (Târgu Bujor, Umbrăreşti, Vârlezi, Crăiesti, Viile, Fârțănesti, Jorăşti, Lunca, Oancea, Slobozia-Oancea, Suceveni, Rogojeni, Vlădești, Brănești, Gănești, Cavadinești, Bereşti, Bereşti-Meria, Balinteşti, Smulţi, Drăguşeni, Urleşti și Corni) și o singură denumire zonală de comercializare a vinurilor „DEALURILE BUJORULUI”.

Pe etichetă, alături de precizarea podgoriei, mai pot apărea și următoarele denumiri ale plaiurilor viticole: Viile, Oancea, Bereşti, Smulţi, Târgu Bujor, Vârlezi, Jorăşti, Suceveni, Vlădeşti, Găneşti, Drăguşeni și Urleşti.

Sortimentul viticol autorizat și/sau recomandat în această podgorie include preponderent soiuri pentru vinuri albe (Fetească albă, Sauvignon, Muscat Ottonel, Riesling italian, Fetească regală, Aligote, Băbească gri), dar și câteva soiuri pentru vinuri roșii (Cabernet Sauvignon, Fetească neagră, Merlot, Burgund mare, Băbească neagră).

În funcţie de tehnologia aplicată, din strugurii negri se pot obţine şi vinuri roze.

Așa încât veți descoperi o mare parte dintre soiurile României, ca într-o colecție, numai în repertoriu unei zone din România și în portofoliul unei singure stațiuni de cercetare.

PUȚINĂ ISTORIE DINTR-O PREZENTARE MONOGRAFICĂ NU STRICĂ
Istoricul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru se apropie de jumătate de secol. Dar, până atunci, trebuie să treacă prin 40 de ani, vârsta adevăratei maturități.

Prin 1977, când se trăiau anii de glorie ai comunismului/ani de apogeu, a fost înființată, prin decret prezidenșial, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru. La acea oră, era cea mai staţiune viticolă/mezina unui sistem care încercase să exploateze tot ce mai era de exploatat din resurse.

Scopul înfiinţării a fost de a promova şi susţine cultura viţei de vie în întreg judeţul Galaţi, valorificându-se potenţialul natural reprezentat de nenumărate dealuri şi terenuri nisipoase improprii altor culturi.

SCDVV Bujoru trebuia să apară ca fiind una dintre unităţile de cercetare ştiinţifică din domeniul viticulturii şi vinificaţiei care îmbină armonios aspecte legate de munca de cercetare cu cele de implementare în sectorul de dezvoltare, ce reprezintă, în acelaşi timp, un câmp experimental.

Acum, staţiunea aniversează 40 de ani de activitate.  La această oră, juudeţul Galaţi deţine locul doi pe ţară, ca suprafaţa viticolă – și sunt unele voci care spun că s-ar putea încumeta să atace locul unu, deținut de fruntașa pe ramură, Vrancea, de altfel vecinul Galațiului.

Avansul pe care l-au adus primii 10 ani de cercetări s-a concretizat printr-un aport important în zona de influenţă, producându-se material săditor viticol din categorii biologice superioare şi înfiinţându-se plantaţii după plantaţii. Tehnologiile aplicate sub stricta îndrumare a specialiştilor staţiunii au condus la dezvoltarea zonei şi obţinerea de vinuri remarcate şi premiate.

Dar asta n-a fost decât faza de pornire. Abia acum urmează faza de maturitate.

***

Rezultatele ştiinţifice, oglindă a activităţii staţiunii, şi-au găsit aplicabilitatea în unităţile de producţie, unde loturile experimentale amplasate şi dialogul permanent al cercetătorilor cu specialiştii din domeniu au dat un avânt sectorului viticol.

După revoluţie, prin schimbările de  la noi, multe plantaţii s-au depreciat sau au dispărut. Activitatea de cercetare a avut şi ea de suferit, s-au redus fondurile şi s-a trecut la o nouă formă de finanţare, prin competiţie pe proiecte.

DEALURILE BUJORULUI, ÎN DATE ȘI CIFRE

Localizare
Arealul de răspândire a plantațiilor acestei podgorii corespunde aproape în totalitate subunitatii geografice cunoscuta sub numele de Colinele/Dealurile (tradiționale) ale Covurluiului, in spatiul carora se gaseste si Dealul Bujorului.

Din punct de vedere bio-pedo-climatic, podgoria cu acest nume este traversată de paralela de 46° latitudine nordică, intersectată de meridianul de 28° longitudine estică.

Cadrul natural
Zona de tranziție se evidentiază prin predominanța depozitelor levantine (argile și nisipuri), pe platourile din partea de nord a acestei podgorii și a depozitelor din Pleistocen, alcătuite din loess și depozite de loess pe câmpia înaltă a Covurluiului. Versanții sunt alcătuiți din depozite de argile, argile nisipoase si nisipuri, din care au rezultat sedimente.

Solurile
La capitolul soluri, reprezentative sunt: cernoziomurile cambice, cernoziomurile, solurile cenușii și cele de pe versanții terasați.

Relieful
Tipul de relief este unul colinar, sub forma unor interfluvii prelungi și văi aproximativ paralele, pe directia NordNordVest-SudSudVest. Excepție face extremitatea nord-vestică a teritoriului care are aspect de platou suspendat la circa 300 de metri. Colinele care se desprind din el, coboară lent, de la circa 300 de metri până în jur de 200 metri și respectiv 100 de metri. Văile de separație au dat naștere la versanți cu declivități accentuate (intre 5° si 25°).

Apele zonei
Cu excepția apei principale, adică chiar a râului Prut, principala arteră hidrografică care strabate teritoriul podgoriei este Chineja, un afluent al Prutului. El are o scurgere permanentă și cu debit important. În rest, celelalte ape sunt semipermanente sau intermitente si cu debite reduse până la secare. Apele subterane, freatice și captive sunt relativ puține, discontinui în spatiu și cu mari fluctuații sezoniere de debit. Se apreciază că, în linii mari, teritoriul podgoriei Dealul Bujorului este deficitar in resurse hidrice autohtone.

va urma

MIHAIL GĂLĂȚANU